română

Etimologie

Probabil latină * imbinare.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bi'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îmbina
Infinitiv a (se) îmbina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îmbin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îmbine
Participiu îmbinat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe