înșuruba
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʃu.ru'ba/
Verb
| Conjugarea verbului înșuruba | |
| Infinitiv | a înșuruba |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
înșurubez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să înșurubeze |
| Participiu | înșurubat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; (p.ext.) a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent.
- (v.tranz.) a asambla două piese prevăzute cu ghivent.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online