română

Etimologie

Din a înșuruba.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃu.ru'ba.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înșurubare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înșurubare înșurubări
Articulat înșurubarea înșurubările
Genitiv-Dativ înșurubării înșurubărilor
Vocativ înșurubare înșurubărilor
  1. acțiunea de a înșuruba și rezultatul ei.


Traduceri

Anagrame

Referințe