Variante de scriere Vezi și : înalț

română

Etimologie

Din latină in altum.

Pronunție

  • AFI: /ɨˈnalt/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înalt
Singular Plural
Masculin înalt înalți
Feminin înaltă înalte
Neutru înalt înalte
  1. care se ridică mult în sus; foarte ridicat.
    Un loc înalt.
    Casă înaltă.
  2. (despre ființe) de statură mare.
    Un om înalt.
  3. care se găsește la înălțime (mare).
  4. (despre sunete) ascuțit, subțire, acut.
  5. (despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) care are valoare sau măsură mare.
    Curent electric de înaltă tensiune.
  6. (despre frecvență) cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp.
  7. (fig.) care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț.
    Recoltă înaltă.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Frunte înaltă = frunte mare, lată
  • Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi.-fi


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
înalt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înalt înalturi
Articulat înaltul înalturile
Genitiv-Dativ înaltului înalturilor
Vocativ înaltule înalturilor
  1. înălțime.
    În înaltul cerului.

Sinonime


Traduceri

Referințe