încuietură

română

Etimologie

Din a încuia + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ku.je'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului încuietură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încuietură	încuieturi
Articulat	încuietura	încuieturile
Genitiv-Dativ	încuieturii	încuieturilor
Vocativ	încuietură	încuieturilor

1. (pop.) constipație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online