îngălăciune
română
Etimologie
Din a (se) îngăla + sufixul -ăciune.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului îngălăciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îngălăciune | îngălăciuni |
| Articulat | îngălăciunea | îngălăciunile |
| Genitiv-Dativ | îngălăciunii | îngălăciunilor |
| Vocativ | îngălăciune | îngălăciunilor |
- (înv.) neîngrijire, necurățenie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online