înmulțire

română

Etimologie

Din a (se) înmulți.

Pronunție

• AFI: /ɨn.mul'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înmulțire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înmulțire	înmulțiri
Articulat	înmulțirea	înmulțirile
Genitiv-Dativ	înmulțirii	înmulțirilor
Vocativ	înmulțire	înmulțirilor

1. acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei.
2. operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs; multiplicare.

Cuvinte compuse

• tabla înmulțirii

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online