însufleți

română

Etimologie

Din în- + suflet.

Pronunție

• AFI: /ɨn.su.fleˈʦi/

Verb

Conjugarea verbului însufleți
Infinitiv	a însufleți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	însuflețesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să însuflețească
Participiu	însuflețit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a da viață.
2. (v.tranz.) (fig.) a stimula, a da impuls, avânt.
3. (v.refl.) a prinde viață; a se înviora, a se anima.
4. (v.tranz.) (fig.) a preface ceva inert în ceva viu, dinamic.

Cuvinte derivate

• reînsufleți
• însuflețire
• însuflețit
• însuflețitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online