română

Etimologie

Din a învăța.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.və'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învățare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învățare învățări
Articulat învățarea învățările
Genitiv-Dativ învățării învățărilor
Vocativ învățare învățărilor
  1. acțiunea de a (se) învăța și rezultatul ei; instruire, învățătură, studiu, învățat.


Traduceri

Anagrame

Referințe