înviere
română
Etimologie
Din a învia.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului înviere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înviere | învieri |
| Articulat | învierea | învierile |
| Genitiv-Dativ | învierii | învierilor |
| Vocativ | înviere | învierilor |
- acțiunea de a învia.
- sărbătoarea creștină de Paște; noaptea care precedă această sărbătoare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online