înviere
română
Etimologie
Din a învia.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului înviere | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | înviere | învieri |
Articulat | învierea | învierile |
Genitiv-Dativ | învierii | învierilor |
Vocativ | înviere | învierilor |
- acțiunea de a învia.
- sărbătoarea creștină de Paște; noaptea care precedă această sărbătoare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online