înzăvorî

română

Etimologie

Din în + zăvor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.zə.vo'rɨ/

Verb

Conjugarea verbului înzăvorî
Infinitiv	a înzăvorî
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înzăvorăsc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înzăvorască
Participiu	înzăvorât
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (tehn.) a împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere.

Cuvinte derivate

• înzăvorâre
• înzăvorât

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online