μωρό
greacă
(Ελληνικά)
Etimologie
Din μωρός (mōrós, „prost, nesăbuit, simplu”).
Pronunție
- AFI: /moˈɾo/
Adjectiv
μωρό (moró)
- forma de masculin singular la acuzativ pentru μωρός.
- forma de neutru singular la nominativ pentru μωρός.
- forma de neutru singular la acuzativ pentru μωρός.
- forma de neutru singular la vocativ pentru μωρός.
Etimologie
Din greacă bizantină μωρόν (mōrón) < greacă antică μωρός (mōrós, „încet; prost, nesăbuit; insipid”).
Pronunție
- AFI: /moˈɾo/
Substantiv
μωρό (moró)
| Declinarea substantivului μωρό | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | μωρό | μωρά |
| Genitiv | μωρού | μωρών |
| Acuzativ | μωρό | μωρά |
| Vocativ | μωρό | μωρά |
- bebe, bebeluș, prunc
- Το μωρό θέλει τάισμα.
- (fam., în mod normal urmat de μου) iubit, iubită
- Σ’ αγαπώ, μωρό μου.