Absolution
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din verbul absolvieren.
Pronunție
- AFI: /apzolu'ʦi̯oːn/
Substantiv
| Declinarea substantivului die Absolution | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | die Absolution | die Absolutionen |
| Acuzativ | die Absolution | die Absolutionen |
| Dativ | der Absolution | den Absolutionen |
| Genitiv | der Absolution | der Absolutionen |
- scutire, absoluțiune; iertare de păcate