Alba Iulia
română
Etimologie
Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraș exista localitatea dacică Apoulon, important centru fortificat mentionat pe hărțile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, orașul s-a numit Apulum, iar fortificația dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaților Legiunii a XIII-a Gemina staționate aici.
Ruinele zidului dacic și al impresionantei porți sunt foarte bine conservate și pot fi vizitate in "Traseul celor trei fortificații" din cartierul Cetate. După retragerea administrației romane sub Aurelian, în anul 271, viața urbană s-a stins treptat. În evul mediu orașul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia ("Cetatea Albă a lui Gyula"), centru al administrației Regatul Ungariei din Transilvania, colonizat cu sași și devenit reședință a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitală a Pricipatului Transilvaniei.
Denumirea latină a orașului a fost tradusă în documentele medievale redactate în limba slavonă drept Bălgrad ("Cetatea Albă"). Mihai Viteazu și-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreței de la episcopul Napragy, stabilind aici prima capitală vremelnică a tuturor romanilor. Numele orașului a fost asociat ulterior cu dezideratul de unitate a românilor, desăvarșită la 1 decembrie 1918, prin decizia Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia.
Pronunție
- AFI: /'al.ba 'ju.li.a/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Alba Iulia | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Alba Iulia | invariabil |
| Articulat | Alba Iulia | invariabil |
| Genitiv-Dativ | Alba Iuliei | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- un oraș, municipiu, reședința județului Alba în Transilvania, România. Locuitorii se numesc albaiulieni.
Cuvinte derivate
Traduceri
|
|