Biblia

română

Etimologie

Din latină biblia ("colecții de cărți"), care provine din greacă βιβλία (biblia), "cărți") < βιβλίον (biblion), "carte mică"), inițial diminutivul a lui βίβλος (biblos), "carte") < βύβλος (bublos), "papirus") ( < de la Byblos, orașul antic fenician care exporta acest material de scris).

Pronunție

  • AFI: /'bi.bli.e/


Nume propriu


Declinarea substantivului
Biblie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ Biblie Biblii
Articulat Biblia Bibliile
Genitiv-Dativ Bibliei Bibliilor
Vocativ ' '
  1. carte sacră a mozaismului și a creștinismului, alcătuită din Vechiul Testament și din Noul Testament, acesta din urmă fiind recunoscut numai de creștini.
  2. (fig.) carte voluminoasă.
  3. (fig.) carte fundamentală a unei literaturi, a unei științe.

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și


Traduceri

Referințe