antagonism

română

Etimologie

Din franceză antagonisme < latină antagonismus.

Pronunție

• AFI: /an.ta.go'nism/

Substantiv

Declinarea substantivului antagonism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	antagonism	antagonisme
Articulat	antagonismul	antagonismele
Genitiv-Dativ	antagonismului	antagonismelor
Vocativ	'	'

1. opoziție, rivalitate, luptă între două forțe contrare; opoziție de idei sau de atitudini.
2. (fiziol.) activitate a organelor care au funcții opuse.

Cuvinte compuse

• antagonism microbian

Cuvinte apropiate

• antagonic
• antagonist
• antagoniza
• antagonizare
• antagonizat

Traduceri

contradicție antagonistă

bulgară: вражда (български) (vražda), враждебност (български) (vraždebnost), антагонизъм (български) (antagoniz'm) catalană: antagonisme (català) m. croată: antagonizam (hrvatski) m. daneză: antagonisme (dansk) c. ebraică: אנטגוניזם (עברית) engleză: antagonism (English) esperanto: antagonismo (Esperanto) estoniană: vastuseismine (eesti), vaenulikkus (eesti), antagonism (eesti) finlandeză: antagonismi (suomi) franceză: antagonisme (français) m. germană: Antagonismus (Deutsch) m.

greacă: ανταγωνισμός (Ελληνικά) (antagonismós) m. italiană: antagonismo (italiano) m. maghiară: antagonizmus (magyar) neerlandeză: antagonisme (Nederlands) poloneză: antagonizm (polski) m. portugheză: antagonismo (português) m. rusă: антагонизм (русский) (antagonizm) m. sârbă: антагонизам (српски / srpski) (antagonizam) m. spaniolă: antagonismo (español) m. suedeză: antagonism (svenska) c. turcă: antagonizma (Türkçe), (Türkçe)düşmanlık (Türkçe), husumet (Türkçe) ucraineană: антагонізм (українська) (antagonizm) m.

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din greacă antică ἀνταγωνιστής (antagonistís) < ἀνταγωνίζεσθαι (antagonízesthai).

Pronunție

• AFI: /æn'tægəˌnɪzəm/

Substantiv

antagonism, pl. antagonisms

1. antagonism

   The longstanding antagonism is manifested in frequent scuffles and shouting matches.

Sinonime

• antipathy

Cuvinte apropiate

• antagonise
• antagonist
• antagonistic

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din greacă antică ἀνταγωνιστής (antagonistís) < ἀνταγωνίζεσθαι (antagonízesthai), prin franceză antagonisme sau engleză antagonism.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului antagonism
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	antagonism	antagonismen	antagonismer	antagonismerna
Genitiv	antagonisms	antagonismens	antagonismers	antagonismernas

1. antagonism

Cuvinte apropiate

• antagonist

Referințe

• SAOB