artă
română
Etimologie
Din latină ars, artis. Confer franceză art.
Pronunție
- AFI: /'ar.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului artă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | artă | arte |
| Articulat | arta | artele |
| Genitiv-Dativ | artei | artelor |
| Vocativ | ' | ' |
- activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități.
- fel de a lucra potrivit unor reguli și deprinderi învățate.
- îndemânare deosebită într-o activitate.
- îndeletnicire care cere multă îndemânare și anumite cunoștințe.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- artă abstractă
- artă aplicată
- artă culinară
- artă decorativă
- arte frumoase
- arte liberale
- artă militară
- artă nonfigurativă
- artă oratorică
- artă poetică
- artă regizorală
- artă scenică
- operă de arte
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj.) De artă = artistic.
Expresii
- (fam.) De amorul (sau de dragul) artei = în mod dezinteresat
Traduceri
formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive
|
|