Variante de scriere Vezi și : ASIN
Un asin

română

Etimologie

Din latină ăsĭnus, al cărui rezultat normal a fost asân (Pușcariu 135; REW 704; Candrea-Dens., 100; DAR).

Cuvânt curent în secolul XVI-XVIII, a fost înlocuit de măgar și reactualizat, deși fără forță, de unii scriitori din secolul XIX, cu forma latinizată.

Înrudit cu catalană ase, franceză âne, italiană asino, occitană asne, portugheză asno și spaniolă asno.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
asin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ asin asini
Articulat asinul asinii
Genitiv-Dativ asinului asinilor
Vocativ - -
  1. (zool.) (Equus africanus asinus) animal domestic din familia calului, dar mai mic decât acesta, cu păr de culoare cenușie, cu capul mare și urechi lungi, cu coamă bogată, folosit ca animal de povară și de tracțiune.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe





ainu

(ain)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

asin

  1. a ieși, a abandona





indoneziană

(Bahasa Indonesia)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

asin

  1. sărat





kurdă centrală

(kurdî)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

asin

  1. fier

Sinonime





sranan

(Sranantongo)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

asin

  1. bulion, suc de roșii





tagalog

(Tagalog)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

asin

  1. sare