atu

română

Etimologie

Din franceză atout.

Pronunție

• AFI: /a'tu/

Substantiv

Declinarea substantivului atu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	atu	atale
Articulat	atuul	atalele
Genitiv-Dativ	atuului	atalelor
Vocativ	atuule	atalelor

1. carte (sau culoare) de joc socotită a avea cea mai mare valoare.
2. element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aut

Referințe

• DEX '98 via DEX online