română

Etimologie

Din latină aura.

Pronunție

  • AFI: /ˈa.u.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
aură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aură invariabil
Articulat aura invariabil
Genitiv-Dativ aurei invariabil
Vocativ aură invariabil
  1. (livr.; adesea fig.) nimb, aureolă.
  2. (med.) stare specifică premergătoare crizei de epilepsie.


Traduceri

Anagrame

Referințe