română

Etimologie

Din verbul a binecuvânta.

Pronunție

  • AFI: /bi.ne.ku.vɨn'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
binecuvântare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ binecuvântare binecuvântări
Articulat binecuvântarea binecuvântările
Genitiv-Dativ binecuvântării binecuvântărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba


Traduceri

Referințe