boboc
română
Etimologie
Din neogreacă μπουμπούϰι (bubúki).
Pronunție
- AFI: /bo'bok/
Substantiv
Declinarea substantivului boboc | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | boboc | boboci |
Articulat | bobocul | bobocii |
Genitiv-Dativ | bobocului | bobocilor |
Vocativ | - | - |
- (bot.) caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă.
- Boboc de floare.
- (ornit.) pui de gâscă sau de rață.
- (fig.) începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; (p.restr.) recrut; student în primul an.
Sinonime
- 1: (bot.) (reg.) bulbuc, (Transilv. și Ban.) pup
- 2: (ornit.) rățișoară, rățușcă, (reg.) rățucă, rățuică, rățușoară, rățuță
- 3: ageamiu, debutant, începător, recrut
Cuvinte derivate
Vezi și
Expresii
- A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba
- Toamna se numără bobocii = rezultatul unei munci se apreciază la sfârșit
- A da (mâncare) la boboci = a vomita
Traduceri
floare care începe să se deschidă
|
|
pui de gâscă
|
|