brățară
română
Etimologie
Din latină brachiale.
Pronunție
- AFI: /brə'ʦa.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului brățară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brățară | brățări |
| Articulat | brățara | brățările |
| Genitiv-Dativ | brățării | brățărilor |
| Vocativ | brățară | brățărilor |
- podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea.
- manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești.
- (tehn.) piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla.
- cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor.
- (arhit.) inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online