brevet

română

Etimologie

Din franceză brevet.

Pronunție

• AFI: /bre'vet/

Substantiv

Declinarea substantivului brevet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brevet	brevete
Articulat	brevetul	brevetele
Genitiv-Dativ	brevetului	brevetelor
Vocativ	brevetule	brevetelor

1. document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale.

Cuvinte compuse

• brevet de invenție

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online