bruma
Vezi și : brumă |
română
Etimologie
Din brumă.
Pronunție
- AFI: /bru'ma/
Verb
Conjugarea verbului (se) bruma | |
Infinitiv | a (se) bruma |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(pers. 3) (se) brumează |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) brumeze |
Participiu | brumat |
Conjugare | I |
- (rar) (v.intranz.) a cădea brumă
- (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma.
Cuvinte apropiate
Traduceri
a acoperi cu brumă
Etimologie
Din brumă.
Substantiv
- forma de singular articulat pentru brumă.
Referințe
galiciană
(galego)
Etimologie
Din latină brūma.
Pronunție
- AFI: /'bɾu.ma/
Substantiv
bruma f., brumas pl.
Sinonime
- 1: arume, carroucha, faísca, foupa, frouma, pica, picaña, pico, pubela, pucha, pulazo, puma
- 2: néboa
Cuvinte apropiate
Referințe
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină brūma.
Pronunție
- AFI: /'bruma/
Substantiv
Declinarea substantivului bruma | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ | bruma | ' |
Genitiv | ' | ' |
Dativ | ' | ' |
Acuzativ | ' | ' |
Ablativ | ' | ' |
Vocativ | ' | ' |
- ceață, negură
- (livr.) intervale de frig; ger
- (zool.) specie de car marin (Teredinidae), viermele corăbiilor
Sinonime
Cuvinte derivate
Referințe
latină
(Latina)
Etimologie
Din brevima, brevissima ("cea mai scurtă"), superlativ a lui brevis.
Pronunție
- AFI: /'bruː.ma/
Substantiv
Declinarea substantivului brūma | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ | brūma | brūmae |
Genitiv | brūmae | brūmārum |
Dativ | brūmae | brūmīs |
Acuzativ | brūmam | brūmās |
Ablativ | brūmā | brūmīs |
Vocativ | brūma | brūmae |
- solstițiu de iarnă
- (p. ext.) iarnă, frigul iernii
Cuvinte derivate
Referințe
portugheză
Etimologie
Din latină brūma.
Pronunție
- AFI: /'bɾu.mɐ/
Substantiv
bruma f., brumas pl.
- ceață, negură
- (fig.) obscuritate
- A história perde-se na bruma do esquecimento.
Sinonime
Cuvinte derivate
Referințe
spaniolă
(español)
Etimologie
Din latină brūma.
Pronunție
- AFI: /'bɾu.ma/
Substantiv
bruma f., brumas pl.