română

Etimologie

Din bunică + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /bu.ni'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bunicuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bunicuță bunicuțe
Articulat bunicuța bunicuțele
Genitiv-Dativ bunicuței bunicuțelor
Vocativ ' '
  1. diminutiv al lui bunică.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe