Variante de scriere Vezi și : caca

română

Etimologie

Din latină cacāre. Confer italiană cacare, provensală, spaniolă, portugheză, catalană cagar, franceză chier.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) căca
Infinitiv a (se) căca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cace
Participiu căcat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și refl.) (câteodată și v.tranz.) a defeca.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (vulg.) A căca steagul = a se afla într-o mare încurcătură; a avea necazuri mari
  • (vulg.) A se căca împrăștiat = a) a avea diaree; b) a minți, a susține lucruri neadevărate; c) a speria
  • (vulg.) A se căca pe el = a) defeca în chiloți / în izmene etc.; b) a se grozăvi, a se lăuda; c) a minți, a duce cu vorba; d) a se speria


Traduceri

Referințe