cetate

cetate

română

Etimologie

Din latină civitas, civitatis.

Pronunție

• AFI: /ʧe'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului cetate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cetate	cetăți
Articulat	cetatea	cetățile
Genitiv-Dativ	cetății	cetăților
Vocativ	cetate	cetăților

1. loc întărit printr-un sistem de fortificații; fortăreață.
2. oraș sau cartier al unui oraș care reprezintă o unitate cu caracteristici speciale.

   Cetate universitară.

3. nume dat cartierului mai vechi al unui oraș în care a existat o cetate.
4. locuitorii unui oraș (întărit).

Cuvinte derivate

• cetățean
• cetățuie

Cuvinte compuse

• cetate de scaun

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• catete

Referințe

• DEX '98 via DEX online