Variante de scriere Vezi și : Chef, chèf, chef-
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
chef

română

Etimologie

Din turcă keyf (versiunea literară keyif).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
chef
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chef chefuri
Articulat cheful chefurile
Genitiv-Dativ chefului chefurilor
Vocativ chefule chefurilor
  1. petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec).
  2. stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut.
  3. bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune.
  4. voie, poftă, dorință.
  5. dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană.
  6. (înv.) tabiet.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





daneză

(dansk)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɕεˀf/


Substantiv


Declinarea substantivului
chef
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ chef chefen chefer cheferne
Genitiv chefs chefens chefers chefernes
  1. șef

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef, care provine din franceză veche chief („cap, conducător”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv

chef, pl. chefs

  1. (gastr.) bucătar-șef
    The chef decided to add Peking duck to the menu.
  2. (p.gener.) bucătar
    What is the chef serving tonight?
  3. (argou; tox.) bucătar

Sinonime

Cuvinte compuse

Paronime

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche chief („cap, conducător”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv

chef m., chefs pl.

  1. (astăzi livr.) cap, căpetenie
  2. punct principal
    Les divers chefs d'une loi.
  3. (jur.) motiv principal
    Le procureur a tenu à refaire une lecture des chefs d'accusation.
  4. (fig.) inițiativă, responsabilitate
  5. (herald.) partea principală de pe blazon

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Omofone

Expresii


Substantiv

chef m., chefs pl.

  1. șef, conducător, cap
  2. (gastr.) bucătar-șef; (p.gener.) bucătar
  3. (argou, fam.) om, tip, individ, ins, băiat

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Hiponime

Locuțiuni

Referințe





galiciană

(galego)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

  • AFI: /ˈtʃɛf/


Substantiv

chef m.f., chefs pl.

  1. (gastr.) bucătar-șef

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





italiană

(italiano)

Variante

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv

chef m., invariabil

  1. (gastr.) bucătar-șef

Sinonime

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
chef
m. Singular Plural
Substantiv chef chefs
Diminutiv chefje chefjes
  1. șef

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv

chef m., chefs pl.

  1. (gastr.) bucătar-șef

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv

chef m., chefs pl.

  1. (gastr.) bucătar-șef

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
chef
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ chef chefen chefer cheferna
Genitiv chefs chefens chefers chefernas
  1. șef, conducător, cap
  2. (herald.) partea principală de pe blazon

Sinonime

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe