Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /ke.lə.ləˈi/


Verb


Conjugarea verbului
chelălăi
Infinitiv a chelălăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) chelălăie
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să chelălăie
Participiu chelălăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre câini, rar despre alte animale) a scoate sunete tânguitoare, ascuțite și repetate; a scheuna.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din chelălăi.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru chelălăi.

Referințe