română

Etimologie

Din franceză cycle < latină cyclus.

Pronunție

  • AFI: /'ʧi.klu/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciclu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciclu cicluri
Articulat ciclul ciclurile
Genitiv-Dativ ciclului ciclurilor
Vocativ ciclule ciclurilor
  1. succesiune de fenomene, stări, operații, manifestări etc. care se realizează într-un anumit interval de timp și care epuizează, în ansamblul lor, evoluția unui anumit proces (repetabil) : totalitatea fenomenelor, faptelor, acțiunilor etc. legate între ele.
  2. (și în sintagma ciclu menstrual) menstruație.
  3. durata unui ciclu.
  4. diagramă care reprezintă un ciclu.
  5. grup de producții (literare, muzicale) care au o temă comună.
  6. lanț închis de atomi din molecula unei substanțe.
  7. valorile succesive pe care le capătă o mărime periodică în cursul unei perioade date.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe