română

Variante

Etimologie

Din latină circumferentia, franceză circonférence.

Pronunție

  • AFI: /ʧir.kum.fe'rin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
circumferință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ circumferință circumferințe
Articulat circumferința circumferințele
Genitiv-Dativ circumferinței circumferințelor
Vocativ circumferință circumferințelor
  1. curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc.
  2. linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp.


Traduceri

Referințe