Etimologie

Din a clănțăni.

Pronunție

  • AFI: /klən.ʦə'nit/


Substantiv


Declinarea substantivului
clănțănit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clănțănit invariabil
Articulat clănțănitul invariabil
Genitiv-Dativ clănțănitului invariabil
Vocativ clănțănitule invariabil
  1. faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură.


Traduceri

Referințe