română

Etimologie

Din slavă klatiti („a scutura”).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) clăti
Infinitiv a (se) clăti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) clătesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) clătească
Participiu clătit
Conjugare IV

I.

  1. (v.tranz.) a curăța rufe, vase etc., spălându-le ușor cu apă, a limpezi într-o ultimă apă curată.
    Clătește rufele.
  2. (v.refl.) a se spăla ușor pe mâini, în gură etc.

II.

  1. (v.tranz.) (înv. și pop.) a clătina.
  2. (v.refl.) (despre apă, valuri) a se pune în mișcare; a se izbi (de un obstacol).
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) zgudui, a (se) cutremura.
  4. (v.tranz. și refl.) a (se) clătina.

Sinonime

I.

II.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A nu (se) clăti un fir de păr din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viața cuiva
  • A-și clăti ochii = a privi/a se uita la ceva plăcut


Traduceri

Referințe