colora
română
Etimologie
Din franceză colorer < latină colorare.
Pronunție
- AFI: /ko.lo'ra/
Verb
| Conjugarea verbului colora | |
| Infinitiv | a colora |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
colorez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să coloreze |
| Participiu | colorat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi.
- (v.tranz.) (fig.) a da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc., a nuanța, a reliefa.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online