combina
română
Etimologie
Din franceză combiner < latină combinare.
Pronunție
- AFI: /kom.bi'na/
Verb
| Conjugarea verbului combina | |
| Infinitiv | a combina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
combin |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să combine |
| Participiu | combinat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite.
- (v.tranz.) (fam.) a plănui, a chibzui.
- (v.tranz. și refl.) a (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online