combinație
română
Variante
Etimologie
Din latină combinatio, combinationis.
Pronunție
- AFI: /kom.bi'na.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului combinație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | combinație | combinații |
| Articulat | combinația | combinațiile |
| Genitiv-Dativ | combinației | combinațiilor |
| Vocativ | combinație | combinațiilor |
- îmbinare, reunire, combinare.
- (fam.) aranjament, plan; calcul.
- reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (concr.) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus.
Expresii
- A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online