contagiune
română
Etimologie
Din franceză contagion < latină contagio, contagionis.
Pronunție
- AFI: /kon.ta.ʤiˈu.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului contagiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contagiune | contagiuni |
| Articulat | contagiunea | contagiunile |
| Genitiv-Dativ | contagiunii | contagiunilor |
| Vocativ | contagiune | contagiunilor |
- transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire, contaminare.
- (înv.) epidemie, molimă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online