Etimologie

Din franceză contremarque.

Pronunție

  • AFI: /kon.tra'mar.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
contramarcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contramarcă contramărci
Articulat contramarca contramărcile
Genitiv-Dativ contramărcii contramărcilor
Vocativ contramarcă contramărcilor
  1. parte a unui bilet de spectacol care ràmâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv.


Traduceri

Anagrame

Referințe