română

Variante

Etimologie

Din franceză conviction < latină convictio, convictionis.

Pronunție

  • AFI: /kon.vik.ʦiˈu.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
convicțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ convicțiune convicțiuni
Articulat convicțiunea convicțiunile
Genitiv-Dativ convicțiunii convicțiunilor
Vocativ convicțiune convicțiunilor
  1. (livr.) convingere.


Traduceri

Referințe