corectură
română
Etimologie
Din germană Korrektur < latină correctura.
Pronunție
- AFI: /ko.rek'tu.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului corectură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | corectură | corecturi |
Articulat | corectura | corecturile |
Genitiv-Dativ | corecturii | corecturilor |
Vocativ | corectură | corecturilor |
- operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar.
- (concr.) text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură.
- fiecare dintre modificările operate pe un text corectat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online