ctitor

română

Etimologie

Din greacă antică κτίτωρ (ktítōr), în parte prin intermediul slavă (veche) ktitorŭ, confer Vasmer, Gr., 65 și 85.

Pronunție

• AFI: /'kti.tor/

Substantiv

Declinarea substantivului ctitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ctitor	ctitori
Articulat	ctitorul	ctitorii
Genitiv-Dativ	ctitorului	ctitorilor
Vocativ	ctitorule	ctitorilor

1. persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; (p.ext.) fondator al unei instituții, asociații etc.

Cuvinte derivate

• ctitoreasă
• ctitori
• ctitoricesc
• ctitorie
• ctitoră

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online