cuibărire

română

Etimologie

Din a cuibări.

Pronunție

• AFI: /kuj.bəˈri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cuibărire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuibărire	cuibăriri
Articulat	cuibărirea	cuibăririle
Genitiv-Dativ	cuibăririi	cuibăririlor
Vocativ	cuibărire	cuibăririlor

1. acțiunea de a (se) cuibări și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online