cupon
română
Etimologie
Din franceză coupon.
Pronunție
- AFI: /ku'pon/
Substantiv
| Declinarea substantivului cupon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cupon | cupoane |
| Articulat | cuponul | cupoanele |
| Genitiv-Dativ | cuponului | cupoanelor |
| Vocativ | cuponule | cupoanelor |
- parte a unui titlu de rentă sau a unei acțiuni bancare care se decupează la scadență pentru a-i servi titularului la încasarea dobânzii sau a dividendelor.
- parte detașabilă dintr-un bilet, de pe un cotor etc. care conferă deținătorului anumite drepturi.
- bucată mică de metraj, rămasă dintr-un val de material textil.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online