română

Etimologie

Din latină currere (după merge).

Pronunție

  • AFI: /ˈkuɾ.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
curge
Infinitiv a curge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
curge (pers. 3)
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să curgă
Participiu curs
Conjugare III

I.

  1. (v.intranz.) (despre ape) a se mișca necontenit în direcția pantei.
    Apa curge lin la vale.
    Apa curge, pietrele rămân.
  2. (despre ploaie) a cădea din abundență, întruna.
  3. a pluti.
    Curgeau pe râu scânduri rupte.
  4. (despre sânge) a circula.
  5. (despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) a se scurge, a picura.
    Îi curge lacrimi din ochi.
  6. a supura.
  7. (despre unele materii trecute în stare lichidă) a se prelinge.
    A curs lumânarea.
  8. a lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru.
    Curge butoiul.
  9. a se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată.
  10. a atârna, a spânzura.
    Părul curge pe spate.
    Părul lung curgea în vițe până pe spate.
  11. (despre grupuri de ființe sau de vehicule) a se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi.

II.

  1. (fig.) (despre vorbe, discursuri, stil etc.) a se înșira cu ușurință.
  2. (despre timp, viață, zile etc.) a trece, a se desfășura.
  3. (despre termene, dobânzi) a se socoti, a începe de la...
  4. (înv.; despre apariția unui fenomen) a rezulta, a proveni, a decurge.

Sinonime

I.

II.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A curge gârlă = a veni din belșug
  • Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp
  • Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva
  • A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase


Traduceri

Referințe