datină
română
Etimologie
Din slavă (veche) dĕdina („moștenire”).
Pronunție
- AFI: /'da.ti.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului datină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | datină | datini |
| Articulat | datina | datinile |
| Genitiv-Dativ | datinii | datinilor |
| Vocativ | datină | datinilor |
- obicei sau deprindere consfințită în timp și devenită tradițională pentru o colectivitate de oameni; tradiție, uzanță.
- (rar) regulă, tipic.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online