română

Etimologie

Din des- + șucheat (regională „smintit” < maghiară).

Pronunție

  • AFI: /de.ʃuˈke̯at/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
deșucheat
Singular Plural
Masculin deșucheat deșucheați
Feminin deșucheată deșucheate
Neutru deșucheat deșucheate
  1. (pop. și fam.; despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor; adesea substantivat) nebun, smintit.
  2. dezmățat, destrăbălat, imoral.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe