decima
română
Etimologie
Din latină decima.
Pronunție
- AFI: /de.ʧi'ma/
Substantiv
| Declinarea substantivului decima | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decima | invariabil |
| Articulat | decima | invariabil |
| Genitiv-Dativ | decimei | invariabil |
| Vocativ | decimo | invariabil |
- (în evul mediu, în transilvania) dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză décimer < latină decimare.
Verb
| Conjugarea verbului decima | |
| Infinitiv | a decima |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
decimez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decimeze |
| Participiu | decimat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (în roma antică și evul mediu) a pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat.
- (v.tranz.) (despre războaie, epidemii etc.) a omorî oameni în număr mare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online