defecțiune
română
Etimologie
Din defect. Confer franceză défection < latină defectio, defectionis.
Pronunție
- AFI: /de.fek.ʦiˈu.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului defecțiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | defecțiune | defecțiuni |
| Articulat | defecțiunea | defecțiunile |
| Genitiv-Dativ | defecțiunii | defecțiunilor |
| Vocativ | defecțiune | defecțiunilor |
- deranjament, defect care împiedică buna funcționare a unui mașini, a unui aparat, a unui mecanism, desfășurarea normală a unei acțiuni etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online