Variante de scriere Vezi și : delirá, délira, deliră

română

Etimologie

Din franceză délirer < latină delirare

Pronunție

  • AFI: /de.liˈra/


Verb


Conjugarea verbului
delira
Infinitiv a delira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
delirez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să delireze
Participiu delirat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fi în stare de delir; a aiura.
    Bolnavul delirează din cauza febrei.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din delira.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru delira.

Referințe